Despre

Nume: Daniela Matei

Locație: București

Vârstă: 21 de ani

Ocupație: Studentă în anul 3 la Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Specializarea Planificare Teritorială; în sesiune mai dau și pe la Facultatea de Științe Juridice și Administrative - Drept din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”.

Pasiuni: Să conduc spre locuri ce merită fotografiate în timp ce ascult muzică.

Misiune: Să mă trezesc cu zâmbetul pe buze în fiecare dimineață gata să explorez un nou colț de lume (la propriu sau la figurat).

Iubesc:

•     pe mama și pe tata;
•     să călătoresc,
•     să dorm,
•     să conduc,
•     să urc pe munte,
•     culorile,
•     brioșele,
•     tricourile,
•     muzica,
•     ciocolata cu măr copt și scorțișoară,
•     (va urma...)

Motto:

•        „Let's travel our dreams!” (by me)
•        „Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn't do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from the safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.” (Mark Twain)
• 
  

Povestea mea:

Pasiunea pentru călătorii mi se trage de la ai mei, care au „mâncărici în talpă” cum ar spune bunica;)) . Încă de mică am călătorit mai prin toată țara și îmi plăcea la nebunie. De fiecare dată plecam pe cont propriu, cu traseul făcut de tata cu săptămâni înainte, portbagajul plin și cazare găsită la fața locului (în principal campinguri, sau „căsuici” cum le spuneam eu).

Majoritatea destinațiilor erau la munte, însă aveam o problemă mare, se numea lene cred:)), mergeam pe munte până unde se putea urca cu mașina, și credeți-mă că se putea, numai săraca mașină stie cât avea de tras, (am reușit chiar performața să calăm un motor în Parâng), și trebuie menționat că nu erau mașini cu veleități off-road.

Primele tentative de a urca pe munte folosind picioarele din dotare au fost în Retezat, la Bucura și în Bucegi, la Babele, ambele au avut ca rezultat câte o gravă febră musculară și gânduri gen „Ce mi-a trebuit mie să urc pe munte??”

Pasiunea pentru geografie o am din liceu, unde am avut noroc de o profesoară căreia îi plăcea foarte mult ceea ce făcea și ne vorbea cu pasiune și calm (și nu se supăra pe noi dacă mai făceam câte o temă la Limba Română în timpul orei de Geografie:)) ) - Săru' mâna profa:) -. Așa se face că am dat BAC-ul la Geografie, și a fost singura materie la care am învățat de drag și m-am hotărât să dau mai departe tot la Geografie, la Turism. N-a fost să fie Turism până la urmă, ci Planificare Teritorială, dar nu-mi pare rău deloc...este timp și pentru Turism, cine știe...:).

Trebuie să recunosc că un ”cuvânt” important în alegerea mea l-au avut și poveștile despre renumitele practici ale Facultății de Geografie, care s-au dovedit a fi...geniale.

Tot în facultate am aflat despre o școală de munte, Asociația Montană Pathos, în care m-am înscris în anul II și de aici a început adevărata pasiune pentru munte, febră musculară și genuflexiuni (NOT):)). Am mers cu ei pentru încălzire la Cabana Diham; apoi am văzut ce putem de fapt pe traseul Sinaia - Padina - Babele - Sinaia; ne-am trasformat fiecare în ce a putut pentru balul mascat; am făcut un frig crunt în Retezat, la Pietrele și am făcut profile de zăpadă; am descoperit Ciucașul și ale sale sute de genuflexiuni:)); și am încercat chiar și un pic de escaladă în Prăpăstiile Zărneștilor. N-am reușit să merg cu ei peste tot, dar sper să recuperez anul ăsta ce-am pierdut.

Între timp am văzut câte un pic și din alte țări, doar așa...cât să-mi fac poftă de mai mult și mai mult ... și mai mult!

Povestea blogului

Ideea unui blog mișună printre neuronii mei de multișor, am mai avut chiar o tentativă, soldată cu niște încurajări venite de la prieteni. De data asta însă vreau să fie ceva serios. Vreau să transform acest blog într-un loc de inspirație pentru cei care vor să călătorească dincolo de traseele propuse de agențiile de turism, un loc pentru cei care au curajul să experimenteze o adevărată călătorie...pe cont propriu.

Voi scrie aici despre locurile în care merită să ajungi și despre momentele pe care trebuie să le trăiești din plin, odată ajuns acolo.